Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

ziua zero

             De ce daca spun ca sunt un zero intr-o anumita chestiune lumea spune ca ma subapreciez? Oare chiar nu pot sa stiu care e valoarea mea?
             De ce daca spun ca nu ma voi marita niciodata pentru ca nu sunt capabila sa am o familie aud fraza: "ai sa te schimbi..."; sau si mai nasol: "eu credeam ca esti mai cu picioarele pe pamant.". LOL. Adica daca eu vad ceea ce ar trebui sa vada 80-90% din populatie inseamna ca sunt cu capul in nori?

            In momentul asta plang...
            De ce plang? Pentru ca m-am saturat ca ceilalti sa ma vada doar din prisma a ceea ce vor ei sa vada. Sa ma judece doar din prisma a ceea ce altii au facut, considerand ca daca altii au facut si eu trebuie sa pot face, indiferent daca eu spun ca nu pot. Alooo....lume!!!......NU SUNT O OAIE! Am un cap pe umeri si am aproape 24 de ani.....consider ca pot sa ma judec si singura si ca pot sa imi dau si singura o nota. Daca eu zic ca nota aia nu e de trecere voi de ce imi tot scoateti ochii ca altii au luat 5-ul chiar daca nu il meritau? NU ma intereseaza altii. Eu sunt unica.
             Sa revenim. De ce plang? aaa...da. Plang pentru ca tocmai am fost nevoita sa pun punctul pe i, sa le spun altora (parintilor mei) ceea ce trebuiau sa judece singuri: ca se asteapta la ceva ce nu se va intampla niciodata (sau cel putin are sanse de 1% sa se intample). Se asteapta de la mine sa ma angajez in domeniul in care am terminat facultatea. Ha ha. Daca mai traiam pe vremea lu' raposatu poate. Dar in conditiile in care facultatea se gata indiferent daca tu ai sau nu habar macar de numele profilor cu care ai avut cursuri si in conditiile in care pentru fiecare job exista 3-5 someri....A..Da....ar mai fi si problema ca eu de 6 ani COPIEZ la 70% din teste/examene si ca studiul individual efectuat de mine (cel care nu include cuvinetele warcraft si facebook) atinge ridicatul prag de 0.1% din timpul meu liber. 
In concluzie plang pentru ca daca spun ca sunt o proasta (si cand folosesc acest cuvant nu ma refer la notele mele de la examene sau la IQ-ul meu de 118 conform unui test "idiot" cu care mi-am pierdut 45 de minute din viata ci ma refer la abilitatile mele de programatoare) mi se reaspunde: "daca tu singura te desconsideri cum ai vrea sa fi angajata de cineva?". 
            Imi pare rau parinti, dar NU voi fi angajata ca programatoare. Nu pentru ca n-as putea sa fiu o programatoare foarte buna. Ci pentru ca nimeni (inclusiv eu) nu si-a pierdut si nu-si va pierde timpul cu mine sa ma ridice deasupra nivelului lui "for", "if" si "do...while". Ce daca pot? Ce daca ma duce capul si stiu sa fac un program pe care poate altii nu-s in stare sa-l gandeasca? Trebuie sa stiu sa si scriu acel program intr-un limbaj de programare anume. Sau stai! Mai bine as zice minim in 3. Si daca alea 3 ar fi Java, C# si html ar fi... a da...exact ceea ce asteapta angajatorii (ori poate nu..ca ei se mai asteapta sa mai ai si 1-3 ani experienta...nu de alta dar sa aiba garantia produsului asigurata....si mai vor si oameni disponibili la program prelungit pe un salar de 9-10 milioane).
           Ce fac altii? Ce fac cei care au 5-6 la examene si nu 8-9 ca mine? Unde se angajeaza aia?
           De unde sa stiu eu? Oare chiar conteaza? Oare chiar ar trebui sa ma intereseze? Sunt eu o oaie sa ma raportez la turma? Si atunci de ce nu ma credeti? De ce nu aveti incredere in mine cand zic ca nu se poate? Am aproape 24 de ani....cati trebuie sa mai treaca ca sa ma creada cineva destul de matura incat sa pot rosti ceva care sa fie luat in considerare chiar daca e in sens opus deplasarii turmei? 
            Precum chestia cu maritatul. De ce ma mai intreaba lumea daca m-am maritat sau cand ma marit din moment ce eu le tot repet ca asta nu se va intampla niciodata? Ce daca altele vad in asta un scop in viata (apropo: cine o fost tampitu' ala care o inventat conceptul ala absurd ca trebuie sa lasi ceva in urma ta caci asta e scopul tau in viata?...Da....cred ca Dumnezeu.....sau poate numai o interpretare aiurea a bibliei.)? Ce daca miliarde si miliarde de oameni au facut pasul asta? Daca eu consider ca nu sunt capabila de a avea o familie cum poate toata lumea sa ma contrazica? Si, si mai absurd sa imi toarne replica:"Mai incolo o sa gandesti altfel.". Cand mai incolo? Copiii trebuie facuti pana la 23 de ani daca vrei sa ai si tu si copiii tai o sansa la o viata confortabila, in care diferentele de opinie sa nu fie atat de accentuate de diferenta de varsta,si in care facultatea copiilor sa nu fie platita din pensia parintilor(asta crek o sa o rezolve totusi cei de la conducere prin amanarea varstei de pensionare undeva spre varsta de 70 de ani=)) ). Si oare de ce as vrea sa ma marit? Poate el sa imi ofere ceva mai mult decat imi pot oferi singura? Confort...cred ca de asta am parte mai mult daca sunt singura. Intr-adevar banii sunt mai greu de strans in 1 decat in 2 dar nici de frecat bai, aragaze, chiuvete, de spalat haine, vase, covoare,de facut patul, curat in casa, macare si altele nu e mai usor in 2 decat in 1. Ca sa nu mai vorbim in 3 sau 4. Sa faci copii! Hilar! 9 luni de disconfort pt. ce? O broasca zabaloasa si cacacioasa timp de alte inca 9 luni,apoi 3-4 ani de griji ca iti cade odrasla in canal, in fantana, ca isi trage un sertar pe el sau cine mai stie ce altceva, apoi vre-o 5 ani in care cica il modelezi (poate astia 5 ani sa fie placuti...dar nu as garanta....nu de alta dar cam pe aici incepe faza cu "mami dar luna de ce e pe cer?si soarele de ce e asa mare? si tata de ce e la servici?..."), si apoi finalul in care scumpul tau copil devine cel care iti da in cap pentru ultima pensie (varsta cuprinsa intre 17-50 de ani ca dacaapuci varsta la care copilul tau are 50 de ani nu cred ca tise mai pare naspa sa iti dea in cap). Deci nu mersi! Nu am de ce, si mai ales nu sunt capabila de asa o raspundere (abia pot sa am grija de mine, iar sa am pretentia de la sot sa fie cel care are grija de amandoi ar fi un gest egoist din partea mea) deci nu o sa ma marit niciodata.

           Stiti oare voi mai bine decat mine de ce sunt si de ce nu sunt capabila?



9 comentarii:

  1. Raspuns: nu.
    Articol: la inceput am zambit, supa mijloc, am ras. :) Aia cu disconfortul e relativa, multe femei se simt bine in postura de gravide. D
    De ce sa vrei copil?
    http://terra-flex.blogspot.com/2010/04/diana-si-andrei.html
    sau
    http://terra-flex.blogspot.com/2010/09/oamenii-din-maroc.html
    Si multe alte chestii.
    Daca-ti da in cap la pentru pensie, ceva a fost gresit pe drum.
    Nu cred ca vei avea problema asta, serios.

    Life is like a box of chocolates... You never know what you're gonna get

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am inteles ideea: sa fac copii ca sa am de cine rade? Am citit bancuri mai bune decat link-urile date de tine.
    Iar faza cu Marocul e un exemplu clar de ce sa nu faci copii: ca n-ai timp si chef sa le raspunzi la intrebari. Si de multe ori n-avem nici capacitatea mentala necesara. . . dar pt multi asta nu conteaza. . . hai sa facem o turma de copii. . . sa lasam ceva in urma...nu conteaza ca suntem prosti ca noaptea si ca nu meritam nici macar sa traim pe planeta si sa-i consumam resursele inutil.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, in cazul asta poti sa gandesti si altfel: oare nu ar fi mai bine daca as incerca sa vad daca pot zbura. Uite, e distanta mare de la etajul 10 pana jos. O sa-mi dau seama pana jos.
    Ideea era sa faci copii ca sa te bucuri si sa-i bucuri. Daca vrei, daca nu, mama zmeului, poti sa incerci sa zbori.
    Eu urasc sinucigasii dintr-un singur motiv: frate, daca in timpul pe care-l mai aveai pe pamantul asta, faceai ceva util? Daca inventai ceva, salvai pe cineva de la moarte sigura, daca, daca, daca.
    Daca urmasii tai contribuie la crearea unei noi teorii relativiste? Daca... intelegi tu.
    Sunt convins ca meritam sa traim pe planeta asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu poti sa incerci sa zbori. . . pt ca ai o datorie fata de copilul ala. . . Nu el a cerut sa se nasca. . . asa ca e responsabilitatea ta sa ai grija de el chiar daca asta nu te bucura.
    Eu nu sunt asa convinsa de scopul nostru pe planeta asta. . . dar oricare ar fi el nu cred ca include epuizarea resurselor prin suprapopulare. . . iar pt mine 6 miliarde de oameni inseamna cu minim 5 milarde prea mult. . . asa ca ma intelegi tu avem de unde alege. . . Genele se mostenesc. . . si daca cineva nu e un mic geniu in viata sa. . . nici urmasii sai n-au mari sanse. . .
    Sinuciderea e un semn de boala mentala (in majoritatea cazurilor). . . tu ai avea incredere intr-o noua teorie a relativitatii descoperita de un nebun? (Sa nu-mi dai replica de genu: toate marile genii au fost putin sarite ca eu nu cred asta)

    RăspundețiȘtergere
  6. :) Mai citeste-ma odata. Zburatul trebuie incercat inainte, in momentul in care stii ca esti degeaba pe pamant. Dar, cum ai spus, sa te arunci in cap e un efect al faptului ca ai ceva la cap.
    Daca-ti dai seama ca nu esti degeaba si n-ai de ce sa nu-ti dai, atunci e alta poveste.
    Aia cu geniile e relativa, dar nu numai de genii vorbeam.

    RăspundețiȘtergere
  7. Te-am citit o data. . . si am facut-o bine. . . nush cum te-ai citit tu: "Ideea era sa faci copii ca sa te bucuri si sa-i bucuri. Daca vrei, daca nu, mama zmeului, poti sa incerci sa zbori."
    Iar daca nu de genii vorbeai atunci de cine? "frate, daca in timpul pe care-l mai aveai pe pamantul asta, faceai ceva util? Daca inventai ceva". Iar eroii sunt supraevaluati. . . nu avem nevoie chiar toti sa fim salvati de la "moarte sigura": moare unu'; se naste altu'.

    RăspundețiȘtergere
  8. Sistematic:
    1)daca ajungi la concluzia ca esti in plus si ca nu vei face nimic sa lasi ceva in urma ta, existenta n-are rost. Se intampla exact ce spui: doar consumi resurse. Si aici, partea cu zborul. :)Scapi lumea de o povara.
    2)despre copii, ii punem punct. E greu sa vezi cum sta treaba cu ei si e si mai greu sa-ti explice cineva de ce "apar" copii in viata oamenilor. Sincer, nu pot sa-ti dau un motiv anume pentru care am copil doar ca mi s-a parut firesc sa fie asa.
    3)chiar nu vorbeam de genii. Butterfly effect. Stii ce e, nu? Actiunile tale au efect asupra lucrurilor din jurul tau si nu numai. ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. 1.prea putini fac ceva pt lumea asta si pt aia nu am vazut inca pe nimeni care sa dea exemplu la partea cu zborul. Poate o sa incep eu. . . nu se stie. . . dar ink nu cred ca ceilalti merita sacrificiul de a fi scapati de o povara, ink cred ca sinuciderea are rost doar dak e un act egoist.
    2.dak tu nu stii de ce l-ai facut. . . no comment
    3.am mai spus pe undeva(cred ca la "satula de filme romantice") ca eu nu cred ca o singura persoana te poate influenta. . . si ca esti singura persoana capabila sa faci asta. . . si ar mai fi efectul de turma. . . si nevoia de a fi acceptat. . . dar desii si astea tin tot de tine insuti totusi fac parte din influenta unui grup si nu a unei batai de aripi singuratice

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate