Totalul afișărilor de pagină

joi, 21 aprilie 2011

Paste fericit(a)

Ati fost la spovedanie? Ati dereticat prin toata casa? Ati umplut masa?

Felicitari.....ati castigat ....absolut nimic...peste o saptamana casa va arata la fel....veti fi tot atat de pacatosi (daca nu chiar si mai pacatosi).....dar in fine....macar ati incercat.
Daca sunteti ghinionisti chiar ati ramas cu ceva: o indigestie de cateva zile. :(

joi, 3 martie 2011

Nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă buzele sale vor fi pecetluite, vârfurile degetelor sale vor vorbi. Respiră trădare prin fiecare por Sigmund Freud ...

vineri, 11 februarie 2011

Criminal minds s02e02

"Din suferinta se nasc puternice suflete. Cele mai marete caractere sunt pline de cicatrice."

Khalil Gibran

luni, 7 februarie 2011

mai bine sa nu stii

Daca nu stii ce pierzi nu iti lipseste. Urasc cele 2-3 zile dupa ce ies cu un baiat, pentru ca intotdeauna simt lipsa de afectiune. E usor sa uiti atunci cand iesi rar la intalniri ca doar primele 2-3 intalniri sunt lapte si miere. Si mereu dupa prima intalnire park iti vine sa ....zburzi de fericire....ca apoi....sa te gandescti: oare dc am renuntat eu la baieti?....a da...pentru ca sunt un chin nenecesar. Si cand zic asta nu ma refer la sentimente.....la suferinata ....etc....ci ma refer doar la chinul de a suporta nazurile altcuiva decat propria-ti persoana.

duminică, 6 februarie 2011

duminica

E nasol sa ai o viata plina....Oare de ce toti considera ca daca ai o viata o ai ca sa o traiesti? De ce nu poti fi multumit doar sa vegetezi?
In fine....Ideea e ca in seara asta TREBUIE sa ies in oras. De ce? Pentru ca n-am mai iesit de mult si ....ar cam fi timpul. Hm...nush dak voua va suna convingator....dar mie nu-mi place deloc motivul. Daca eu ma simt bine stand in fata calculatorului de ce trebuie sa ma complic cu tinute, machiaje, comportament civilizat in grup si altele? Of. Ma duc la dush....cred ca imi iau o fustitza....sa vad dak gasesc o bluza adecvata.

vineri, 28 ianuarie 2011

E importanta o zi de nastere?

        Nup. N-ar trebui sa fie. E doar o zi ca oricare alta.
        Doar ca in ziua asta iti poti da seama cat insemni pentru ceilalti. Nu ca tu n-ai fi acel unic punct pe care se sprijina universul.....Departe de mine gandul de a insinua asta.
        Dar indiferent de importanta pe care o ai tu in viata celorlalti....azi poti sa vezi cat de mult stiu ceilalti despre aceasta importanta. Daca esti un fel de minizeu al lor (caruia toti ii aduc ofrande) sau, esti doar un erou ascuns... poti afla doar de ziua ta. Si astfel te trezesti intr-o singura seara pe an rememorandu-ti telefoanele de peste zi:
1.Primul m-a sunat tipul ala caruia ii place de mine. Ce dragut din partea lui. D-aia il iubesc eu :*
2.Apoi fata aia cu care am locuit vre-o 2 ani....sau parca ea m-o sunat din alt motiv.....Oare mi-o zis sau nu si "La multi ani!"?....sa zicem ca da.
3.Am fost "colindata" telefonic de fratele meu& prietena lui cu penibilul "Multi ani traiasca!...". Ar trbui sa isi faca o profesie din asta =))
4.Cand eram la cofetarie cu cei 2 (fratele si prietena lui) m-au sunat parintii......pe rand nu amandoi o data ca sa nu poata fi acuzati ca-s zgarciti cu urarile :))
5.Bunicul meu (care m-a cautat acasa pe fix...si cum eram in oras mi-o transmis mama sa-l sun sa "ma ureze" =)) - thoughtfull totusi).
6.Varu-meu. Ma mir ca stie cand e ziua mea. La cate aere de vedeta are ma mir ca a avut timp sa se rupa din bratele nimfelor inchipuite ce-l inconjoara ca sa-si aduca aminte de ziua lu vara-sa.
7.Un mesaj funny lasat pe mess de un prieten/coleg de clasa cum ca se asteapta sa dau de baut.
           Si cam atat. Mda....Se pare ca sunt eroul din umbra...totusi e bine ca macar unii stiu de existenta mea....exist...deci inseamna ca traiesc...
           Oricum....trecand din nou peste cele scrise mai sus...cred ca nu meritam nici atatea...pt ca in loc sa fiu recunoscatoare numai i-am criticat pe toti. In fine...n-am nevoie de nimeni sa stie de existenta mea.....si cu atat mai putin nu am nevoie sa mi se reaminteasca in fiecare an ca am reusit sa mai fac umbra pamantului pt o vreme.
    
        Ca sa nu fiu cu adevarat nesimtita...macar acuma ...la 1 ora dupa ziua mea...cand zice-se ar trebui sa fiu mai matura: "Multumesc tuturor ce si-au amintit ca in 28 ianuarie e ziua mea si promit ca macar o sa incerc si eu sa nu uit de zilele voastre. Iar celor care nu si-au amintit: nu-i problema.....nici eu probabil nu o sa-mi amintesc =))"

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

satula de filme romantice

"Intalnesti sute de persoane si nici una din ele nu te chiar afecteaza; si apoi, intalnesti acea unica persoana care te schimba cu adevarat....pentru totdeauna"
=)) ce farsa....nimani in afara ta nu poate avea o contributie asupra comportamentului tau.... Exista, e adevarat, factorul social care iti poate modifica comportamentul dar acel factor social nu se rezuma la o singura persoana ...ci la elemente de moralitate, de acceptare...etc...
In fine aici subliniaza ideea ca "iubirea te schimba". Dar la urma urmelor nu esti tu cel care decizi sa te schimbi pentru celalalt? Nu esti tu cel care vrea cealalta persoana in viata ta atat de mult incat esti dispus anumitor schimbari?
Mda in momente d-astea ma gandesc ca poate ar trebui sa ma abtin; nu de alta dar nu cred ca stiu prea multe despre iubire....cel putin nu la sensul in care "totul in jur devine incetosat, iar singurul lucru care conteaza sunteti voi si de-o data realizezi ca el e singura persoana pe care ar trebui sa o saruti pentru tot restul vietii.....si pentru un singur moment primesti acest minunat cadou...vrei sa razi...si sa plangi...pentru ca te simti in acelasi timp atat de norocos ca ai gasit ceea ce cautai toata viata si atat de speriat ca s-ar putea ca totul sa dispara".
De incheiere(opinie personala): iubirea nu exista.....exista diferite forme de prostie (prostia de a lasa de la tine desi ai dreptate doar de dragul de a nu supara pe celelalt, prostia de a fi gelos - nu ca ar avea vre-un efect....daca nu te vrea in viata lui/ei oricum nu vei ramane oricat de legat l-ai tine de tine, prostia de a crede ca celalalt merita orice pe lume- de aici si prostia de a face/accepta orice in numele iubirii, si alte modele de prostie) care se manifesta din frica care duce pana la disperare (pompata de catre societete in noi de cand eram mici) de a fi singuri, de a nu avea langa noi pe cineva (acea unica persoana destinata noua). Haha. Ma lasi.....

vineri, 7 ianuarie 2011

durerea

N-ar fi mai bine daca n-am simti-o? Da....stiu este o boala foarte rara....exista persoane care nu simt durerea....si e nasol....ca poti sa mori fara sa iti dai seama de ce. Mi-am uitat cum ii zicea la boala. In fine....in momentu asta parca nu mi se mai pare chiar asa de nasoala boala asta. 
Oare cine o inventat tocurile?

miercuri, 5 ianuarie 2011

(auto) invitatie

Nu stiu altii cum sunt dar eu personal prefer sa invit decat sa mi se bage pe gat. D-aia niciodata nu las de la mine. Daca nu am zis eu "vino!" atunci e clar "stai acasa!".

EU: eu deseara ma uit la tangled
EU: pe cmp
EL: tangled?
EL: e fain?
EU: desen animat
EL: aha
EL: pot veni si eu ?
EL: :)
EU: nu
EU: :P
EL: ce rea esti :))
EU: ;))
EL: nu te pot mitui?
EU: nu ai cu ce
EU: ;))
EL: nu ti se face mila de mine
EU: deloc
EU: :))
EL: him....
EL: asta e mai complicat decat m-am asteptat
EL: fac o budinca?
EU: =))
EL: ma rea poti sa fi
EL: ma chinui aici de zor si tu nimic nimic
EL: scorpie ce esti
EL: ca te-as scoate la o plimbare... da e frig si stiu ca nu vrei sa vi
EL: asa ca nah... ce alte optiuni mai am
EU: n-ai nici una...poate la vara
EL: ma nu ma las.... poate te apuca dorul de mine
EL: am observat ca se mai intampla
EL: da nu stiu exact in ce circumstante
EL: probabil cand e luna plina... da nu sunt sigur
EU: ;))

luni, 3 ianuarie 2011

.Close(); vs .Hide();

           Eu stiu ca niciodata nu e calculatorul cel care e prost ci utilizatorul, dar cum se poate frate sa scrie pe toate blogurile ca daca vrei sa inchizi o forma si sa deschizi o alta sa folosesti .Close()

opening of one form by closing previous one
Rohan Dave replied to ram 13-Nov-10 08:34 AM
 
your coding looks like below :

button_Click(object sender, EventArgs e)
{
  this.Close();
  form2 objFrm2 = new form2();
  objFrm2.Show();
}

                Si numa mie frate nu-mi merge nicicum.Imi inchide amandoua formele. Ba mai mult nici macar cu .Hide() nu vrea pt ca atunci ma pune in imposibilitatea de a mai inchide prima forma astfel programul ruland la infinit.
               Daca as pricepe ce face

 public static void ThreadProc()
{
  Application.Run(new Form());
}
 
private void button1_Click(object sender, EventArgs e)

{
  System.Threading.Thread t = new System.Threading.Thread(new System.Threading. ThreadStart (ThreadProc));
  t.Start();
}

poate as reusi cumva sa introduc parametrii pe care vreau sa-i pasez din prima forma in a doua. Pana acum incercarile mele au fost soldate esecului.....revin cu un update :|

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

ziua zero

             De ce daca spun ca sunt un zero intr-o anumita chestiune lumea spune ca ma subapreciez? Oare chiar nu pot sa stiu care e valoarea mea?
             De ce daca spun ca nu ma voi marita niciodata pentru ca nu sunt capabila sa am o familie aud fraza: "ai sa te schimbi..."; sau si mai nasol: "eu credeam ca esti mai cu picioarele pe pamant.". LOL. Adica daca eu vad ceea ce ar trebui sa vada 80-90% din populatie inseamna ca sunt cu capul in nori?

            In momentul asta plang...
            De ce plang? Pentru ca m-am saturat ca ceilalti sa ma vada doar din prisma a ceea ce vor ei sa vada. Sa ma judece doar din prisma a ceea ce altii au facut, considerand ca daca altii au facut si eu trebuie sa pot face, indiferent daca eu spun ca nu pot. Alooo....lume!!!......NU SUNT O OAIE! Am un cap pe umeri si am aproape 24 de ani.....consider ca pot sa ma judec si singura si ca pot sa imi dau si singura o nota. Daca eu zic ca nota aia nu e de trecere voi de ce imi tot scoateti ochii ca altii au luat 5-ul chiar daca nu il meritau? NU ma intereseaza altii. Eu sunt unica.
             Sa revenim. De ce plang? aaa...da. Plang pentru ca tocmai am fost nevoita sa pun punctul pe i, sa le spun altora (parintilor mei) ceea ce trebuiau sa judece singuri: ca se asteapta la ceva ce nu se va intampla niciodata (sau cel putin are sanse de 1% sa se intample). Se asteapta de la mine sa ma angajez in domeniul in care am terminat facultatea. Ha ha. Daca mai traiam pe vremea lu' raposatu poate. Dar in conditiile in care facultatea se gata indiferent daca tu ai sau nu habar macar de numele profilor cu care ai avut cursuri si in conditiile in care pentru fiecare job exista 3-5 someri....A..Da....ar mai fi si problema ca eu de 6 ani COPIEZ la 70% din teste/examene si ca studiul individual efectuat de mine (cel care nu include cuvinetele warcraft si facebook) atinge ridicatul prag de 0.1% din timpul meu liber. 
In concluzie plang pentru ca daca spun ca sunt o proasta (si cand folosesc acest cuvant nu ma refer la notele mele de la examene sau la IQ-ul meu de 118 conform unui test "idiot" cu care mi-am pierdut 45 de minute din viata ci ma refer la abilitatile mele de programatoare) mi se reaspunde: "daca tu singura te desconsideri cum ai vrea sa fi angajata de cineva?". 
            Imi pare rau parinti, dar NU voi fi angajata ca programatoare. Nu pentru ca n-as putea sa fiu o programatoare foarte buna. Ci pentru ca nimeni (inclusiv eu) nu si-a pierdut si nu-si va pierde timpul cu mine sa ma ridice deasupra nivelului lui "for", "if" si "do...while". Ce daca pot? Ce daca ma duce capul si stiu sa fac un program pe care poate altii nu-s in stare sa-l gandeasca? Trebuie sa stiu sa si scriu acel program intr-un limbaj de programare anume. Sau stai! Mai bine as zice minim in 3. Si daca alea 3 ar fi Java, C# si html ar fi... a da...exact ceea ce asteapta angajatorii (ori poate nu..ca ei se mai asteapta sa mai ai si 1-3 ani experienta...nu de alta dar sa aiba garantia produsului asigurata....si mai vor si oameni disponibili la program prelungit pe un salar de 9-10 milioane).
           Ce fac altii? Ce fac cei care au 5-6 la examene si nu 8-9 ca mine? Unde se angajeaza aia?
           De unde sa stiu eu? Oare chiar conteaza? Oare chiar ar trebui sa ma intereseze? Sunt eu o oaie sa ma raportez la turma? Si atunci de ce nu ma credeti? De ce nu aveti incredere in mine cand zic ca nu se poate? Am aproape 24 de ani....cati trebuie sa mai treaca ca sa ma creada cineva destul de matura incat sa pot rosti ceva care sa fie luat in considerare chiar daca e in sens opus deplasarii turmei? 
            Precum chestia cu maritatul. De ce ma mai intreaba lumea daca m-am maritat sau cand ma marit din moment ce eu le tot repet ca asta nu se va intampla niciodata? Ce daca altele vad in asta un scop in viata (apropo: cine o fost tampitu' ala care o inventat conceptul ala absurd ca trebuie sa lasi ceva in urma ta caci asta e scopul tau in viata?...Da....cred ca Dumnezeu.....sau poate numai o interpretare aiurea a bibliei.)? Ce daca miliarde si miliarde de oameni au facut pasul asta? Daca eu consider ca nu sunt capabila de a avea o familie cum poate toata lumea sa ma contrazica? Si, si mai absurd sa imi toarne replica:"Mai incolo o sa gandesti altfel.". Cand mai incolo? Copiii trebuie facuti pana la 23 de ani daca vrei sa ai si tu si copiii tai o sansa la o viata confortabila, in care diferentele de opinie sa nu fie atat de accentuate de diferenta de varsta,si in care facultatea copiilor sa nu fie platita din pensia parintilor(asta crek o sa o rezolve totusi cei de la conducere prin amanarea varstei de pensionare undeva spre varsta de 70 de ani=)) ). Si oare de ce as vrea sa ma marit? Poate el sa imi ofere ceva mai mult decat imi pot oferi singura? Confort...cred ca de asta am parte mai mult daca sunt singura. Intr-adevar banii sunt mai greu de strans in 1 decat in 2 dar nici de frecat bai, aragaze, chiuvete, de spalat haine, vase, covoare,de facut patul, curat in casa, macare si altele nu e mai usor in 2 decat in 1. Ca sa nu mai vorbim in 3 sau 4. Sa faci copii! Hilar! 9 luni de disconfort pt. ce? O broasca zabaloasa si cacacioasa timp de alte inca 9 luni,apoi 3-4 ani de griji ca iti cade odrasla in canal, in fantana, ca isi trage un sertar pe el sau cine mai stie ce altceva, apoi vre-o 5 ani in care cica il modelezi (poate astia 5 ani sa fie placuti...dar nu as garanta....nu de alta dar cam pe aici incepe faza cu "mami dar luna de ce e pe cer?si soarele de ce e asa mare? si tata de ce e la servici?..."), si apoi finalul in care scumpul tau copil devine cel care iti da in cap pentru ultima pensie (varsta cuprinsa intre 17-50 de ani ca dacaapuci varsta la care copilul tau are 50 de ani nu cred ca tise mai pare naspa sa iti dea in cap). Deci nu mersi! Nu am de ce, si mai ales nu sunt capabila de asa o raspundere (abia pot sa am grija de mine, iar sa am pretentia de la sot sa fie cel care are grija de amandoi ar fi un gest egoist din partea mea) deci nu o sa ma marit niciodata.

           Stiti oare voi mai bine decat mine de ce sunt si de ce nu sunt capabila?



Persoane interesate